Pun punct. Dar mai pun si o virgula! Nu vreau sa se termine aici! Ea deja s-a imbracat, s-a incaltat si aproape c-a iesit pe usa. Nici macar n-am avut ocazia sa-i spun cat de draga imi e.. A iesit pe usa si a inchis-o in urma ei. Nici n-am avut cand sa ma explic, de ce am lipsit asa de mult, de ce n-am mai zis nimic atat amar de timp. Probabil am crezut ca va fi mereu acolo. Dar nu, draga de ea s-a saturat si a plecat. In sfarsit s-a hotarat si n-a mai asteptat pe nimeni, a plecat. Gata. Atat ne-a fost. Acum e pe drum, afara e innorat. Vai! Nu si-a luat umbrela cu ea! Sa ma duc dupa ea sa-i dau umbrela? Stiu ca am tinut-o cam mult si probabil a si uitat de ea, dar poate o mai prind din urma. O ultima data s-o privesc, sa-i iau mainile intr-ale mele si sa-i sarut fruntea.

Alerg. Degeaba..n-o mai pot prinde acum. Deja e prea tarziu. Tuburile i-au distrus plamanii, n-a mai putut respira. Ficatul a luat-o razna. Doctorii au spus la inceput ca nu au medicamentele necesare. Iar apoi ca nu mai au ce face. Doar aparatele o mai tineau in viata. Ce viata?! Asta nu e viata.. Sunt doar semne vitale. Sau au fost..caci ea a incetat sa mai lupte. S-a incaltat si a iesit pe usa, ne-a parasit. A prins primul autobuz catre o lume, sper, mai buna.

Dragei mele Nase, m. 10.04.2008