Tu ce faci cand te plictisesti?

Faci o baie de doua ore, iti faci unghiile, te joci pe calculator, te uiti la televizor, faci sex, dormi, citesti reviste, citesti carti, citesti statusurile persoanelor din lista ta maaare de y!messenger, impletesti bratari, te duci la bazin, te duci in parc sa te plimbi, iesi afara cu prietenii sic and n-ai cu cine iesi si singur, te uiti la filmele pe care le-ai furat de pe net, te duci si-ti speli masina, mananci, te duci la cumparaturi, iti faci poze, iti vopsesti parul, asculti muzica noua sau ce-ti cade in mana, te plictisesti in continuare, te speli pe dinti, iti schimbi cerceii, cauti modele de tunsori, iti faci curat in camera, in casa, in suflet, in viata.

Dar ce se intampla cand nu mai functioneaza nimic? Atunci ai prea mult timp si ce altceva iti ramane decat sa gandesti? Si gandurile iti alearga nebune prin minte si din ce in ce mai violente. Tu stai, analizezi fiecare gand, fiecare sclipire care iti trece prin fata ochilor. Iti dai seama ca nu ai inteles totul cum a fost chiar in momentul cand s-a intamplat, iti dai seama ca ai ratat foarte multe in seara aceea cand ai preferat sa fii suparat pe cei din jur si te-ai inchis in casa. Ajungi sa crezi ca totul, dar totul, se intampla cu un motiv bine intemeiat si desigur impotriva ta. Ajungi sa crezi cu indarjire ca tot ce are loc in jurul tau este doar o conspiratie, ca toate persoanele la care tii cu adevarat iti ascund multe adevaruri pe care n-ai sa le cunosti vreodata si asta incepe sa te roada. Te gandesti din ce in ce mai tare ca toti te mint si iti vor raul, ca se poarta urat cu tine si sunt rautaciosi. Crezi ca toti vor ceva de la tine dar tu esti nedorit si ca toata lumea a luat-o razna iar tu esti singurul ramas care intelege cu adevarat ce se intampla. Pe deasupra iti mai pui si problema ca tot ce faci e sa imbatranesti si ca nu poti da timpul inapoi si poate ca cei mai frumosi ani din viata ta au trecut pe langa tine. Si aceste lucruri te intristeaza, devii depresiv si simti ca nu mai ai scapare, esti pe o spirala a decaderii. Nu mai iesi din casa cu zilele si incepi sa te rastesti necontrolat la cei din jurul tau si nu-ti dai seama cat de tare ii ranesti. Incepi sa crezi ca ultima scapare ar fi antidepresivele, fericirea falsa. Iei o pastila, iei doua, vezi ca te simti din ce in ce mai bine si iti zici iar ca esti bine, ca nu a fost decat o pasa proasta. Pana cand intr-o zi uiti sa-ti iei pastila, sau poate esti prea increzator in tine si iti spui ca nu mai are rost, ca esti bine acum si te intalnesti fortuit pe strada cu o persoana mai putin placuta tie care iti strica ziua. Iar incepi sa te simti din ce in ce mai urat, mai trist si mai singur pe lume. O singura pastila pe zi nu isi mai face efectul pana in acea blestemata zi caniculara cand iei pumnul de pastile si s-a terminat.

Parca era mai bine cand te uitai la filmele furate de pe net sau cand ieseai singur la o plimbare in parc…Sau poate asta sunt doar eu.