Eu ma compun din relatii trecute.

Iau cate putin din fiecare si incetul cu incetul devin un tot bine definit. Am inceput sa    prind o forma timida de la 16 ani, cand m-am indragostit pentru prima oara. A fost ca o lovitura foarte puternica in piept, care s-a resimtit mai apoi in stomac, in talpi si palme. Dar nu stau sa povestesc acum ce sau cum s-a intamplat. Am fost fericita cat am fost, dar fericirea nu lasa urme. Am aflat ca de fapt cand esti fericit nu inveti mai nimic. De la un El am prins pofta de viata, am invatat ce inseamna gelozia si cat de departe poti sa ajungi cu un zambet din inima. De la Ea a pornit scrisul, de la un alt El mi-a (re)venit placerea de-a desena si am inceput sa iubesc fotografia. Inca un El mi-a dezvaluit ce inseamna teatrul vazut din culise, o fereastra catre o alta forma de iubire care nu credeam ca poate exista. Am invatat  sa sarut, sa mangai, sa alin, sa ascult si sa iubesc. Am mai invatat sa plang, sa dispretuiesc, sa regret si sa uit. Nicio relatie trecuta n-a fost ca urmatoarea, nicio relatie viitoare nu va fi ca vreuna din trecut.

Asta sunt eu. Stiu sa iubesc, stiu sa urasc, stiu sa fiu invidioasa si stiu sa fiu indiferenta. Nu imi pierd vremea cu cei care ma desconsidera si sunt vesnic prietena celor care ma indragesc. Nu ma port intotdeauna cum se cuvine, nu-mi fac patul de dimineata si nu imi pieptan parul. Nu imi plac oamenii rautaciosi si nici ‘pupincuristii’.

Eu ma compun din relatii trecute.