Şoaptele tale calde mi-au pătruns în suflet şi m-au răscolit cu totul, mi-au făcut pielea să tremure şi carnea să ceară mai mult şi mai mult. Ochii tai negri, indecişi ca şi vremea, m-au chemat la tine şi m-au cuprins în nişte tentacule invizibile care nu-mi mai dau drumul şi oricât m-aş zvârcoli, ştiu că nu mai am scăpare. Şi atunci mă opresc, nu mai fac nicio mişcare. Îmi scapă doar un geamăt prelung, delicios şi cald…
Atunci mă iei în braţe şi mă strângi tare, mă mângâi pe spate şi mă săruţi pe gât. Uşor, uşor mă stăpâneşti şi devin a ta, simţi cum inima mea bate din ce în ce mai tare şi corpul mi se încinge, ştii că nu mă mai satur de tine şi vreau să te simt pulsând adânc.
Rămânem nemişcati. Până dimineaţă nu mai scoatem o vorbă, un sunet. Tu fumezi o ţigară şi se aude doar tutunul arzând, îţi simt respiraţia uşoara între omoplaţii mei. Mâna îţi alunecă uşor de pe coapsa mea şi adormim. Undeva departe se aude marea..

2 comments
Comments feed for this article
May 19, 2010 at 11:21 am
u
Târziu în dimineaţă. Poate 4-5. Un birou gol, un scaun în mijloc şi liniştea alungată doar de zumzetul monoton al calculatoarelor. Aerul cald, puţin prea cald. Întuneric în cameră şi nimeni altcineva în jur. Doar o lumină slabă care pică pe scaun şi aruncă umbre sub noi.
Lângă, un monitor în stand-by. Pe ecran se ghicesc reflexiile mişcărilor din cameră. Tremuratul jaluzelelor sub aerul condiţionat, legănatul scaunului şi noi doi.
Un joc de umbre, şoapte şi atingeri. O mână pusă după şold, o imbrăţişare strânsă şi un geamăt slab.
O noapte, alta.
March 9, 2011 at 6:07 pm
jolieroger