De când se ştie a avut ceva de făcut. În momentele în care ar fi putut savura singurătatea, un dar pe care nu a ştiut niciodată să-l aprecieze, îşi umple timpul cu te miri ce prostioară care are să fie rezolvată numai şi numai atunci. Aleargă, fuge mâncând pământul dar nici măcar ea nu mai ştie de ce. Mai rău chiar, a pierdut controlul propriei călătorii şi nu mai ştie nici măcar încotro se îndreaptă, ce o aşteaptă dincolo de pragul suprasolicitării. Nu e sănătos te ţii departe de tine însuţi şi ea ştie asta. Probabil că nu-i mai pasă. Nu de când şi-a dat seama că este dependentă.

Nu e vorba de droguri şi nici măcar de adrenalină. A avut parte de destule experienţe tari, chiar mai puternice decât erecţiile cauzate de Viagra. Alcoolul nu este dependenţa ei, nici măcar sexul. Abia dacă mai are timp să-şi amintească cât de mult îi lipseşte căldura corpului lui, atunci când se găseau în toaletele nespălate ale cluburilor, frecventate doar pentru a şi-o trage, ştiind că ar putea fi prinşi în orice moment.

Se vrea indispensabilă cuiva. Are nevoie de cineva care să-i mănânce timpul, care s-o poată ţine în loc, să-i distragă atenţia de la tot ce este aparent important. Cineva care să-i mestece persoana bucată cu bucată, cineva la fel de dependent. De ea. O dependenţă mutuală. Probabil de aceea fuge.

Advertisements