You are currently browsing the category archive for the ‘Uncategorized’ category.

Care a fost cel mai greu lucru pe care l-ai facut vreodata? Ti-ai recunoscut greselile in fata adversarilor, ti-ai calcat pe orgoliu, singura si cea mai de valoare proprietate a ta? Te-ai trezit gol si fara nimic in fata realitatii? Sau poate ca a trebuit sa renunti la iubire… ? Sa ii spui adio sufletului pe care l-ai simtit pereche pentru ca nu v-ati sincronizat niciodata cu adevarat si pur si simplu acum nu a fost momentul sa incepeti o viata impreuna, departe de toti cei cunoscuti, rai, buni si indiferenti. Poate ca nu a fost cea mai buna alegere a ta, poate te indoiesti la fiecare pas ca nu ai facut ca ar fi trebuit si in momentul in care l-ai parasit ai dat cu piciorul vietii tale intregi, ai dat cu piciorul si ai aruncat intr-o baltoaca mizerabila tot ce ai fost, tot ce esti si tot ce ai fi putut fi si tot doar de… teama. Sau din pura si naiva prostie. Si tot ce ti-a ramas este sa speri ca undeva, intr-un punct din viitorul necunoscut sa va intalniti din nou, sa-i promiti cate in luna si in stele si sa te rogi la bunul Dumnezeu sa fie macar acesta momentul vostru. Nu mai poti decat sa speri ca totul va fi bine. Ca greu e oricum.

Advertisements

Un ultim cuvant, o ultima licarire. Un ultim zambet desi stiu ca tie nu-ti place sa zambesti cu gura, ci cu sufletul. O ultima oara cand ti-am simtit parfumul dulceag strecurandu-se printre monitoarele incinse din redactie, o ultima data cand ti-am admirat accesoriile intotdeauna potrivite cu tine. Un ultim “pa” fara sa stiu ca este ultimul.

Imi vei lipsi enorm. Deja imi lipsesti.

I have come to the astounding conclusion that I do not want to be happy.Glad. Pleased. What is happiness anyway, but a simple passing moment? It’s here one second, the next it’s gone and you’ve learned absolutely nothing from it.

I do not want to be with the man I love, I do not want remind myself of the beautiful times we spent together and I don’t want to allow myself to dream, not even for a mere second, of how we could spend our years together, how we’d become lovers, husband and wife, parents, aunt and uncle, grandmother and grandfather and in the end die. Together or not, that’s less important, because no one has escaped death so far. And death is but an unadulterated welcome to my tragic faith that I, on my own, have set for myself. So there you go. I do not want to be happy.

Who does, anyway?

fiecare atingere a ta ma termina, fiecare rasuflare peste pielea mea ma infioara, mațele mi se intorc, mi se zvarcolesc si-mi iau foc, fiecare milimetru de piele de pe mine tipa, urla, zbiara dupa tine, ma rascolesti, ma faci sa ma urc pe pereti de nervi si sa ma topesc de placere in mainile tale odata. nu te vreau langa mine si nu ma pot tine departe. esti o dependenta, faci parte din mine si nu pot sa te rup, sa te arunc, sa te chinui cum tu ma chinui pe mine de fiecare data cand te uiti la mine cu pofta animalica, cand ma dezbraci, haina cu haina, strat cu strat din priviri, dar ma lasi sa fierb de fiecare data. te joci cu mine, un joc strapungator care mi fura ani din viata si tie ti albeste parul. fir cu fir. fir cu fir.

Sterge-ti lacrima din ochiul albastru. Sau daca simti nevoia plangi, plangi o mare de durere, un ocean de tristete, ingandurare. Fa-te pierdut in lume, fugi cat poti de repede, cat te tin picioarele, prinde aripi si ascunde-te departe, printre nori, printre varfuri de munti.

Dar nu uita sa te intorci, vino inapoi printre cei vii. Aici iti este locul. Traieste clipele grele, imbratiseaza-ti tortura, fiti unul si acelasi. Nu uita sa revii aici unde cei dragi tie te asteapta si vor sa-ti fie alaturi. Eu nu-ti voi fi alaturi, nu-ti voi adresa niciun cuvant, nici macar o privire nu voi arunca in directia ta. Dar stiu ca dupa ce iti va fi mai rau, iti va fi si mai bine. Prietene, sterge-ti lacrimile.

.. eu nu te iubesc. Corectez, eu nu mai iubesc. Exact, fara pronume. Nu a mai ramas nimic acolo unde trebuia sa fie. Din cand in cand ma mai incearca o stare de melancolie, dar imi dau seama ca mi-o impune creierul atunci cand ochii ajung prea prafuiti. Nu pot sa-i mai inchid, ma uimesc prea mult toata prostia si toata rautatea de pe lumea asta incat pleoapele s-au speriat si nu mai vor sa coboare. De fapt nici nu cred ca le mai am, au disparut complet. Eu n-o sa mai dorm niciodata cu ochii inchisi si o sa visez doar cu ei deschisi, la vremuri si locuri mai bune, la oameni mai calzi si mai inimosi.

Stii.. as vrea sa am un burete mare si galben, ca in desenele animate, sa sterg tot si s-o iau de la inceput. Asa voi face si cu textul asta, va fi sters cu buretele si rescris de cate ori va fi nevoie. Sau poate ca nu-l voi mai rescrie. Stii.. te-am mintit..

Şoaptele tale calde mi-au pătruns în suflet şi m-au răscolit cu totul, mi-au făcut pielea să tremure şi carnea să ceară mai mult şi mai mult. Ochii tai negri, indecişi ca şi vremea, m-au chemat la tine şi m-au cuprins în nişte tentacule invizibile care nu-mi mai dau drumul şi oricât m-aş zvârcoli, ştiu că nu mai am scăpare. Şi atunci mă opresc, nu mai fac nicio mişcare. Îmi scapă doar un geamăt prelung, delicios şi cald…

Atunci mă iei în braţe şi mă strângi tare, mă mângâi pe spate şi mă săruţi pe gât. Uşor, uşor mă stăpâneşti şi devin a ta, simţi cum inima mea bate din ce în ce mai tare şi corpul mi se încinge, ştii că nu mă mai satur de tine şi vreau să te simt pulsând adânc.

Rămânem nemişcati. Până dimineaţă nu mai scoatem o vorbă, un sunet. Tu fumezi o ţigară şi se aude doar tutunul arzând, îţi simt respiraţia uşoara între omoplaţii mei. Mâna îţi alunecă uşor de pe coapsa mea şi adormim. Undeva departe se aude marea..

Am scris o poveste de dragoste, povestea noastră cu ochi albaştri, cu corpuri fierbinţi întinse la soare pe nisipul plin de scoici si mucuri de ţigară. Am scris povestea pentru noi, ca s-o putem citi mereu cu ochii închişi, întorşi unul spre celălalt, aşa cum adormeam de fiecare dată împreună.

Am scris o poveste de dragoste cu pielea arsă de soare şi furtuni pe mare, cu valuri înalte, înalte, înalte, cu noi transformându-ne în pescăruşi şi zburând departe, departe, departe.

Am scris o poveste cu bucăţi de gheaţă pe trotuar, am scris-o de mână, îngrijit, şi am păstrat-o bine în caietul cu desene şi păreri, cu zâmbete şi dureri şi am presărat-o cu şase trandafiri roşii, gâtuiţi fără milă atunci când le-a venit vremea.

Am scris povestea noastră de dragoste cu ochii tăi şi corturi încinse la mal de mare. Mai ştii?

Te-ai asezat pe fotoliul tau favorit, cel albastru inchis, de langa geam. Ai ramas dezbracat, asa cum ai plecat din patul meu si fumezi o tigara. Parul tau perfect aranjat mai inainte e acum ciufulit si ti face fata sa para mai intunecata. Ma uit la tine dar nu reusesc sa ti vad ochii, i-ai ascuns sub pleoapele inchise. Esti suparat. Buza de sus aproape ca ti  dispare cand tragi, arzand de nervi, din tigara acum pe jumatate fumata.

Eu nici nu m am miscat, am ramas muta si cu ochii atintiti asupra ta. Astept sa ti termini tigara, sa vii inapoi..as vrea sa ti vorbesc.

Te ridici te pe scaun. Cu o miscare grabita, dar atenta, stingi tigara in scrumiera si vii spre pat. O raza de soare iti lumineaza mainile. Tremura usor de nerabdare sa ma atinga din nou, chiar daca tu nu vrei asta. Te asezi pe pat, in spatele meu. Ma iei in brate si ma strangi tare, imi mangai sanii ca de copil si imi desfaci picioarele ( impecabil desenate), usor, cu mana dreapta.  Ma strangi mai tare, aproape ca ma sufoci. Iti muti mainile pe coapse si ma tragi cu putere spre tine. Ma saruti pe gat si mi soptesti in ureche o fantezie mai veche de-a ta. Esti hotarat sa mi  arati puterea libidoului tau ranit pana la juisarea suprema.

Eu tot nu am scos niciun cuvant in tot acest timp. Poate ar fi trebuit..dar deja e prea tarziu, te ai ridicat fara o vorba, te ai imbracat si ai iesit pe usa. Nici nu m am miscat, am ramas cu ochii atintiti asupra usii. Nu am vrut sa te supar.

Ea poarta o bluza verde aprins. Sta in fata restaurantului lor favorit si asteapta. Incepe sa ploua. Ea nu se muta de acolo nici macar un centimetru, nu vrea sa se fereasca de ploaie. Bluza ei verde aprins incepe sa se stinga incet, incet si se lipeste de corpul ei infrigurat, lasand la iveala o talie subtire si sanii mici.

O cheama Irene, are 23 de ani si lucreaza ca designer de interior la una din cele mai importante companii din Elvetia.

Asteapta. Deja ploua de douazeci de minute si el nu da semne sa apara. Un ospatar din restaurant iese si o intreaba daca nu cumva doreste sa astepte inauntru. Irene nu vrea. Ea ramane afara sa-l astepte in ploaie, crede cu tarie ca va veni, o va imbratisa si ii va cere iertare.

Este singura la parinti. Ei s-au mutat intr-un sat prin Elvetia. Nu i-a mai vazut de sase ani, nu au mai vorbit de trei.

Se uita la ceas. Este opt si patruzeci si trei de minute. Ea il asteapta de patruzeci si trei de minute, afara, in fata restaurantului lor favorit, in ploaia rece. Picaturile mari ii cad pe fata alba lovind-o parca din ce in ce mai tare, iar inima ii este din ce in ce mai grea. El nu mai vine. Picaturile reci incep sa danseze cu lacrimile ei calde, incarcate de emotii si suferinta. E si cincizeci si opt.

Irene este dependenta. Nu de narcotice, nu de alcool, ci de persoane. De cand el i-a spus c-o iubeste, sufletul ei ii apartine.

Este noua si douasprezece minute. Irene tremura de frig, hainele ei sunt ude leoarca. Tot fardul i-a curs pe fata si acum arata ca o curva trista la colt de strada. Acelasi ospatar din restaurant ii cheama un taxi si o trimite acasa.

Irene locuieste singura intr-un apartament cu trei camere si doua bai, chiar deasupra unui cinematograf. Cinematograful unde s-au cunoscut.

El nu a aparut in seara aceea. Nici o saptamana mai tarziu, nici dupa o luna si nici dupa un an. Habar nu am ce s-a intamplat cu el, unde s-a  dus, daca mai traieste sau nu.  Cat despre Irene…ei bine.. dupa ce am stat sa-l astept in ploaie o ora si ceva m-am trezit cu o pneumonie de toata frumusetea, care s-a agravat foarte repede si la scurt timp doar aparatele mi-au mai tinut corpul in viata. Atunci i-am revazut in sfarsit pe ai mei, dar ei mi-au vazut doar corpul inert si palid. M-a durut teribil ca n-am mai putut sa-i imbratisez pentru ultima oara, sa le spun cat de mult mi-au lipsit si sa le cer iertare ca i-am lasat de izbeliste.

Bluza verde aprins este asezata pe pat. Irene si-a pregatit-o, pentru ca diseara se va intalni cu el si vor merge la restaurantul lor favorit.